Atacul de acum două săptămâni care a distrus o încărcătură de rachete ruseşti livrată armatei siriene ar putea fi un semn de avertizare pentru Iran şi pentru puterile occidentale care au acceptat în mod tacit dezvoltarea programului nuclear al republicii islamice. Ultimele informaţii sugerează că atacul asupra depozitului de arme, atribuit Israelului, nu a fost lansat din aer, aşa cum s-a crezut iniţial. Mulţi dintre oficialii occidentali care au susţinut că Israelul poate să distrugă ţinte din Iran doar pe calea aerului, şi care au crezut că statul evreu nu are capacitatea de a lansa atacuri aeriene pe o rază lungă, ar trebui să-şi reconsidere declaraţiile, a scris jurnalistul american Tom Gross, într-un editorial pentru „The Weekly Standard”. În ultimii ani, Israelul a investit foarte mult în dezvoltarea capacităţilor sale de luptă pe mare. Acum, zona geografică în care se pot desfăşura operaţiunile militare ale Israelului cuprinde, de fapt, întreaga lume; cert este că submarinele israeliene nu se mai limitează doar la Marea Mediterană. Săptămâna trecută, Statele Unite ale Americii au confirmat în mod neoficial că Israelul este în spatele atacului de pe 5 iulie asupra depozitului naval sirian din apropiere de baza militară din oraşul Latakia şi care a distrus 50 de rachete de croazieră anti-navale de tip Yakhont. Atât cotidianul „The New York Times”, cât şi postul de televiziune CNN au citat oficiali americani care au spus, sub protecţia anonimatului, că atacul a fost lansat din aer. Rachetele Yakhont, cu o rază de acţiune de 300 de kilometri, sunt considerate unele dintre cele mai periculoase focoase din categoria lor. Acestea sunt o preocupare importantă pentru Israel şi Statele Unite, din cauza razei de acţiune şi a tehnologiei. Au potenţialul să distrugă eforturile de a stabili o zonă de interdicţie aeriană deasupra Siriei, dacă va fi nevoie. Israelul se teme ş