Cer iertare pentru Sobaru și Cristiana Anghel

- Scrisoare amabilă către detractori -

M-am simțit dator și onorat să-i apăr

Pe Sobaru și pe Cristiana Anghel de murdărire și măcel

Amândoi au putut muri pentru libertate

Pe tricoul vieții lor era scris același apel.

Au fost singurii care au îndrăznit ceva

Într-o lume dominată de lașitate și murdărie

Ei ne-au salvat, în absența altui  protest,

De bănuiala de a fi un popor laș, tocmit doar să fie.

Ambii sunt acum rușinea României

S-a aruncat în cap, puteam s-o fac și eu

Zice unul bățos ca o cameră de bicicletă desumflată

Și certat cu Dumnezeu.

Cer iertare că mai avem curajul de a făptui

Cer iertare, celor ce ignesc, că mai ființăm

Cer iertare Doamne, desigur în numele iadului

Că-i urâm pe Sobaru și Cristiana, iar cu Băsescu coabităm.

Iadul, vizitat, e o poveste,

Arăta cazane păzite de draci, clocotind în smoală

Unul singur era fără pază, nici-un drac cu furca alături

De ce, a întrebat oaspetele, nimeni aici nu se răscoală?

Aici sunt românii, a zis purtătorul iadului de vorbe

Dacă unul scoate capul, ei între ei se trag  la loc

Românii  – din acest motiv n-au eroi –

Și în general n-au nimic, iar viața își bate de ei joc.

Da, cer iertare că am lăudat un gest tragic și viu

Într-un molâu, mereu molâu parlament

Cer iertare că învățătoarea

N-a murit și stă într-o odaie de lux fără curent.

Prieteni nedebili, curajoși cândva în vorbă și pe hârtie

Au fost convertiți, avântul le-a căpătat altă orientare

Lupta lor nu se mai poartă cu tartorul

Ci cu cei care, cu prețul vieții, au șters lașitatea din dicționare.

Cer iertare că Sobaru e viu și am cerut, pentru el, un apartament

Cer iertare poporului român