Anunţul viitorului moştenitor al Marii Britanii este o adevărată provocare pentru familia regală. Ce tradiţii va mai respecta Casa Regală, în condiţiile în care vestea naşterii poate fi răspândită în jurul lumii în doar câteva momente? Atunci când străbunicul Elisabetei a II-a, regele Edward al VII-lea, a fost adus pe lume de Regina Victoria la 9 noiembrie 1841, tradiţia dicta că anunţul trebuia scris în piatră, aminteşte BBC. „Aceste veşti importante au fost imediat anunţate în oraş cu salve de tun”, după cum au scris jurnaliştii de la acea vreme într-o ediţie specială a cotidianului „The London Gazette”. Cu toate acestea, înaintea salvelor de tun şi a tipăriturilor oficiale, publicate în aceeaşi seară, vestea fusese deja răspândită prin viu grai. Naşterile „bebeluşilor regali”, supraveghetate de miniştri În trecut, se obişnuia ca miniştii să ia parte la naşterile din familia regală britanică, fiind adesea cei care scurgeau informaţii către presă. Palatul Buckingham se folosea de un monitor oficial (Court Circular) pentru a clarifica informaţiile răspândite în rândul populaţiei şi pentru a corecta orice relatări „eronate” despre „durerile naşterii” şi despre perioada de refacere a reginei. Această practică a politicienilor-martori, care verificau naşterile regale, a început să fie folosită odată cu naşterea fiului regelui James al II-lea, în 1688. La acea vreme, au existat zvonuri că bebeluşul s-a născut mort şi că a fost înlocuit cu un copil care nu avea dreptul să intre în familia regală. „A fost făcut un anunţ oficial, cu toate că au existat cel puţin 80 de martori la naştere, care aveau rolul de a confirma că a fost născut un fiu legitim”, spune historicul Amy Licence, care scrie o carte despre bebeluşii regali. Acest obicei a continuat până la naşterea reginei Elisabeta II-a, actualul monarh de la Buckingham, la 21 aprilie 1926, când Secretarul de Stat de la