Prin instituirea Parchetului European, Comisia Europeană actionează în vederea îmbunătătirii, la nivelul Uniunii, a derulării urmăririi penale a autorilor infractiunilor de fraudă asupra banilor contribuabililor din UE.

Sarcina exclusivă a Parchetului European va consta în efectuarea de cercetări si urmăriri penale, acesta urmând să aibă competenta, la nevoie, de a trimite în judecată — în instantele din statele membre — persoanele învinuite de săvârsirea de infractiuni care afectează bugetul UE. Parchetul European va fi o institutie independentă, supusă controlului democratic.

Logica propunerii de instituire a Parchetului European este simplă: dacă există un „buget federal” — finantat de toate statele membre ale UE si administrat în temeiul normelor comune — este nevoie, de asemenea, de „instrumente federale” pentru a proteja acest buget în mod eficace pe întreg teritoriul Uniunii.

Parchetul European se va asigura că fiecare caz de suspiciune de fraudă împotriva bugetului UE este monitorizat si încheiat, astfel încât infractorii să stie că vor fi cercetati si deferiti justitiei. Acest lucru va avea un puternic efect disuasiv.

În temeiul tratatelor UE, Danemarca nu va participa la acest proiect. Nici Marea Britanie si Irlanda nu vor participa, cu exceptia cazului în care acestea decid în mod voluntar si expres să facă acest lucru (consimtământ expres).

În paralel cu instituirea Parchetului European, Comisia propune o reformă a Agentiei Uniunii Europene de Cooperare Judiciară în Materie Penală (Eurojust) si prezintă o comunicare privind guvernanta Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).

O structură descentralizată, eficientă din punctul de vedere al costurilor

Parchetul European va avea o structură descentralizată, integrată în sistemele judiciare nationale. Procurorii europeni delegat