O operațiune neautorizată pe teritoriul altui stat presupune viol de suveranitate, agresiune militară, spionaj, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, răpire, ultraj, trecere frauduloasă a frontierei, subminare a tratatelor reciproce și, presupun, sustragere de la urmărirea penală. Astfel de lucruri se țin de obicei încuiate în seifuri decenii la rînd, dacă nu cumva se îngroapă cu tot cu martori. Dar, după cum rezultă din vorbele președintelui Băsescu, România e genul de stat idiot, care își povestește în public operațiunile secrete. Celălalt stat, cel care îl deținea pe Omar Hayssam, a aflat, cu ocazia asta, că arabul i-a fost sustras, chiar din gura făptuitorului. La cîteva minute de la anunț, miniștrii de Interne, de Apărare, șefii penitenciarelor și șefii serviciilor secrete din statul victimă au fost, probabil, arestați. Dacă e vorba despre Siria, țară aflată într-un crunt război intern, e de presupus că neglijența în serviciu se pedepsește cu Kalașnikovul. Poate jura cineva că declarația președintelui nostru n-a avut ca urmare mitralierea unor capi de familie sirieni, torturarea unor unchi cumsecade sau decapitarea unor fii iubitori? Să furi un infractor dintr-o pușcărie arabă e ca și cum i-ai fura turbanul lui Averroes. Ce se va întîmpla acum cu cetățenii români din Siria, cu colegii noștri acoperiți de la Politehnică și Medicină, cu soțiile din Vaslui și Tecuci ale studențimii siriene, neschimbate încă pe cămile? Ce se va întîmpla cu toți acești oameni nevinovați, aflați la discreția unei sfinte și legitime mînii musulmane, doar pentru că președintele Băsescu n-a găsit, vineri dimineață, ceva mai bun de băut? Ca să vă faceți o idee, gîndiți-vă cum ne-am simți noi, românii, aflînd că Gigi Becali a fost răpit de la Jilava de către Bashar Al Assad.

Dar poate că nimeni n-a fost îngropat, torturat, jignit sau pus să mulgă caprele. Poate că, pur