Statutul Uniunii Scriitorilor din Romania, versiunea 2013, precizeaza chiar in primul articol ca Uniunea „este asociatie profesionala de creatori literari, nonguvernamentala si nonprofit, constituita cu scopul de a apara interesele de breasla, economice, sociale si morale ale membrilor ei si de-ai reprezenta in raporturile cu autoritatile, cu alte asociatii de creatori, cu persoane juridice si fizice din tara si din strainatate”. Negru pe alb.
Vasazica, U.S.R. nu e un club (select) al geniilor literare in viata. Nu e un top 10, 100, 200 al scriitorilor care scriu operele lor astazi in Romania sau pe alte meleaguri, unde i-au facut sa domicilieze imprejurarile faste ori mai putin faste, dar revendicand-si apartenenta la viata literara romaneasca. E o asociatie profesionala ai carei membri au trecut proba meseriei – fapt atestat de o Comisie de validare – cu drepturi si, bineinteles, indatoriri. Fara discriminari, se spune/scrie – pe hartie. Chiar daca frunzaresti, in mare graba, amintitul Statut, tot iti dai seama ca obligatianr.1 a membrilor este aceea de a achita, anual, neabatut, cotizatia stabilita de Consiliul U.S.R. . Daca nu, rauplatnicii sunt suspendati din drepturi pana cand fac dovada ca nu mai au datorii. Corect! Obligativitatea achitarii anuale a cotizatiei si-a asumat-o fiecare scriitor atunci cand a solicitat calitatea de membru al U.S.R.. Masura suspendarii, functionala din momentul intrarii in vigoare a Statutului, nu ocoleste, insa, o serie de discriminari.
Membrilor care primesc 50% din pensie si celor care primesc indemnizatia de merit (multi dintre ei aflati pe „lista neagra” de ani buni) nu li se pot suspenda aceste drepturi prevazute de lege. Membrilor stagiari (unii dintre ei cu vechime de 3 ani) – care au obligatia sa achite aceeasi cotizatie ca si titularii! – nu li se pot suspenda drepturile prevazute in Statut pentru simplul m
