- Editorial - nr. 141 / 22 Iulie, 2013 Ma amuza cand aud afirmatii despre pericolul intretinut de "cozile de topor” in conjunctura actuala, cand viitorul Ardealului poate fi negociat de unguri. Sa-mi fie cu iertare, dar si viitorul Romaniei este pus in pericol de politicienii ajunsi la guvernare prin usa din dos. Ne cauta o delegatie din partea FMI, prilej de bucurie printre guvernanti, mai ales ca ni se promite un nou imprumut. Probabil, pentru a-si onora obligatiile fata de "razboinicii” care i-au sustinut la inlaturarea de la putere a PDL, chiar s-a si semnat o conventie cu istoricul devenit ofiter, apoi lider de sindicat, se pare cu origini in judetul nostru, care sustine ca pensiile militarilor, in comparatie cu cea a unui truditor care a produs valori materiale, sunt umilitor de mici. Vezi, Doamne, o pensie de peste 30 milioane de lei vechi a unui ofiter este nesimtit de mica in comparatie cu o pensie de 9 milioane de lei a unui muncitor cu o vechime de peste patruzeci de ani in campul muncii. Cei care am petrecut un an si patru luni in armata tarii, la zi, aparand saracia, nevoile si neamul cu arma in mana, dar si la lopata pe santierele patriei socialiste, cunoastem foarte bine ce "sacrificii” au facut ofiterii armatei romane. Am destui dusmani si nu doresc sa-mi fac altii din randurile bravei ofiterimi. Un colonel, scolit, absolvent de Academie militara, pensionat la patruzeci de ani si ceva, rasplatit pentru osteneala din catanie cu doua sute milioane de lei si cu pensie pe viata aproape de 30 milioane de lei, imi spunea, la un moment dat, cand, la un pahar de vorba, i-am amintit ca eu ma pensionez la 65 de ani cu o pensie de supravietuire, ca daca ma prindea in armata, in subordine, domnia sa ma invata disciplina, prin salturi inainte, culcat, de frica avioanelor inamice. Nu vreau sa-l supar pe domnul colonel, de altfel un baiat inteligent, om de cultura,