Marea majoritate a istoricilor consemnează faptul că domnitorul Gheorghe Bibescu (1842-1848) locuieşte în palatul brâncovenesc, moştenirea primei sale soţii, Zoe Mavrocordat Brâncoveanu. Proprietatea ce s-a aflat la poalele dealului Mitropoliei avea o întindere vastă şi o amenajare peisagistică deosebită. Zona fostei grădini a devenit piaţa Halelor Bibescu, astăzi piaţa Unirii.

Marele ban Grigore Brâncoveanu (1770-1832), ultimul descendent pe linie masculină al domnitorului-martir, este făuritorul destinului lui Gheorghe Bibescu. ”Înfiat de întâia şi dăruit de cea de-a doua Bălaşa Bibescu, Iorgu fu însă aproape înfiat de cineva cu o bogăţie mult mai mare, Marele-Ban Brâncoveanu, care-i dădu pe nepoata-sa Zoe Mavrocordat, poftindu-l să şi vie să-i locuiască în casă.” (N. Iorga, Studii si documente cu privire la istoria României, cercetări şi regeşte documentare, vol. XI, ed.Ministerului de instrucţie, Bucureşti, 1906, p. 235)

După o căsătorie de aproape 20 de ani şi 8 copii împreună, Gheorghe Bibescu divorţează de ea în 1844, punând-o sub interdicţie în ceea ce priveşte vastele proprietăţi, administrate de o epitropie până la moartea ei. Totuşi continuă să locuiască în palat până la sfârşitul domniei, investind mulţi bani în amenajarea lui. Din propria scrisoare datată în 4 aprilie 1850, aflăm că timp de 14 ani mobilase şi comandase obiecte în valoare de 50.000 ducaţi. ( N. Iorga, Mărturii istorice privitoare la viaţa şi domnia lui Ştirbei-vodă, Minerva, 1905, pp.667-668)

Planul Borroczyn 1846-1852

Palatul Bibescu la poalele Dealului Mitropoliei, într-o gravură de epocă

Începând cu iunie 1848, odată cu plecarea domnitorului Bibescu, palatul intră în circuitul public fiind închiriat şi amenajat pentru oficiali străini. După plecarea domnitorului, palatul este ocupat de Fuad Effendi, caimacamul otoman.

În lipsa un