Istorisirile aşa-ziselor „drame din amor” i-au inspirat de-a lungul timpului pe autorii de piese bulevardiere şi de romane siropoase. Au existat însă şi poveşti care, probabil din respect pentru cei implicaţi, au născut mai degrabă reacţii de compasiune şi de înţelegere din partea celor care le-au fost martori. Una dintre aceste poveşti, consumată în vremurile romanticului baroc de la noi, a avut-o ca protagonistă pe Safta Oteteleşanu, soţia unuia dintre cei mai respectaţi bogătaşi ai secolului al XIX-lea.

Pe Podul Mogoşoaiei, puţin mai sus de Biserica Sărindar (unde azi este Cercul Militar Naţional) şi de strada cu acelaşi nume (azi, Constantin Mille), se afla odinioară Hotelul Oteteleşanu „într-o veche casă cu odăi mobilate”. Acesta aparţinea vornicului Iancu Oteteleşanu – mare bogătaş al vremii, concesionar al exploatării salinelor statului, ministru – şi soţiei sale, Safta Oteteleşanu, fostă Câmpineanu. Cei doi trăiau în casele de pe Podul Mogoşoaiei, celebre în acele timpuri pentru balurile care se dădeau acolo şi care constituiau, alături de cele ale soţilor Şuţu din palatul cu acelaşi nume, principalele atracţii pentru lumea mondenă bucureşteană din acea perioadă.

Amorul târziu al lui Iancu Oteteleşanu

Soţie fidelă şi iubitoare, Safta Oteteleşanu a prins firul unei infidelităţi a soţului ei. Această întâmplare, consumată pe la 1860, s-a transformat curând într-o dramă personală pentru care credincioasa soţie a lui Iancu Oteteleşanu era compătimită de cunoscuţi sau prieteni. Marelui vornic i se aprinseseră călcâiele după „o domnişoară pe care o cunoştea de când era copilă”, pe numele ei Elena Filipescu, fata lui Iancu Filipescu. Afectată profund de infidelitatea soţului şi dându-şi seama că sentimentele lui faţă de Elena sunt statornice, Safta hotărăşte că lucrul cel mai bun pe care-l poate face este să divorţeze.