Pe întreg mapamondul fotbalul a devenit fenomen social şi dacă nu este bine gestionat provoacă convulsii sociale, uneori de proporţii nebănuite.

Şi la noi, în ultimi 25-30 de ani, fotbalul creează mari probleme locale sau chiar judeţene, dat fiind ambiţiile cu care acest “fenomen” este

tratat.

Una din cauzele con-flictuale din fotbal este implicarea politicului în activităţile sportive. Legile fotbalului, ale sportului, precizările UEFA şi FIFA, interzic amestecul politicienilor în treburile cluburilor sportive.

De asemenea, se interzice categoric folosirea banului public în acest domeniu (pentru salarii, prime etc). Şi totuşi, în ciuda acestor “interziceri”, la nivel naţional şi local se practică acest mod de cheltuire a banului public, fără ca cei ce au încălcat legea să dea socoteală.

Dacă ne referim la CHINDIA TÂRGOVIŞTE ştim că a fost înfiinţată în baza unui “proiect” de care am mai discutat. Au fost incluse instituţii publice şi persoane fizice. Nu intru în amănunte că nu cunosc conţinutul “proiectului”, clauze etc…

Ca în orice parteneriat trebuie să existe şi un conducător, un decident, “omul cu ştampila”, cel care trebuie să răspundă de deciziile luate de subordonaţi. Dacă sunt două semnături pe acelaşi document, înseamnă că responsabilitatea deja s-a împărţit în două… In cazul CHINDIA, CONSILIUL JUDEŢEAN DÂMBOVIŢA este un organ de conducere colectivă ales prin vot secret de populaţia judeţului DÂMBOVIŢA, deci are caracter politic. Altfel, membrii săi trebuiau să dea concurs pentru posturile de preşedinte, vice sau consilieri.

Având majoritate în A.G.A. (în procente), e normal să aibă cuvântul de decizie, adică dreptul de semnătură, evident în împărţirea banilor, că, în fond, aici se “învârte”

totul.

Cum spuneam, CJ DÂMBOVIŢA esre organ ales pe criteriul politic, adică fiecare memebru este component al unu