Azi va voi plictisi cu un subiect grav, dar neinteresant pentru multi, din pacate. E vorba de cultura. Inainte de povestea actuala, va voi spune una personala. Pasionat de literatura si arta, in urma cu 20 de ani, am inceput sa scriu la sectia Cultura a unui ziar. Eram fericit ca pot intalni scriitori si artisti in viata. Mi se parea – ca si acum – ca am intrat intr-o lume fascinanta in care vreau sa ma pierd. Ziarul la care lucram avea cateva pagini de cultura, iar concurenta chiar un supliment. In scurt timp, un an mai exact, paginile au fost reduse. Asa a ajuns ca o sectie intreaga sa se lupte sa publice pe o jumatate de pagina. Atunci i-am spus adio sectiei de cultura a redactiei. Era inuman. Toti sefii de gazete au renuntat la paginile de cultura in forma cunoscuta de mine. Atunci a inceput indobitocirea poporului roman prin stiri politice, nenumarate informatii dramatice ca acum la Pro tv (orele 17.00) si tampenii despre toape, pitiponci, infractori mondeni si artiste ratate. Sa revenim insa in zilele noastre, cand decapitarea se face nu in privat, ci la stat. Insula unde se puteau intalni cei care iubesc cultura.

In viziunea sefilor de la televiziunea si radioul public, Claudiu Saftoiu si Ovidiu Minculescu, cultura e organul stricat ce trebuie taiat si aruncat la gunoi. Astfel, economic, burdihanele pline de balarii ale TVR si SRR vor fi salvate. Asa au gandit cei doi corifei, care nu-s nici balerini ce conduc un ansamblu de dans, nici sefi adevarati, ca-s doar niste marionete, ci doar conducatori de cor intr-o tragedie. Una care nu este greaca si nici antica, ci actuala si romaneasca. Nu stiu prin ce tragere la sorti s-a decretat ca apendicul ce trebuie operat de macelari este cultura, pentru a face economie. Interventia catastrofala o platim noi. Si nu o data, ci de doua ori: o data prin taxa radio-tv si a doua oara prin ajutorul primit de la buget