Dupa cateva zile de la sosirea in tara a lui Hayssam, peste Romania s-a asezat din nou linistea si buna intelegere.
Cum scandalurile si crizele au la noi frecventa ploilor britanice, dincolo de circul de aparenta, si de aceasta data marea captura s-a dovedit a fi doar o ciubota.
Ramane din nou ideea ca singurul lucru pe si pentru care politicienii se bat pana la sange este controlul asupra serviciilor secrete. Restul este mimare, copy si paste sau spectacol pentru inducerea senzatiei de real si autentic in randul publicului.
O constatare dramatica. Ar putea fi si mult mai mult daca majoritatii guvernata de acesti actori i-ar pasa ceva mai mult de propria soarta si daca constiinta sociala ar avea exercitii de supravietuire.
Cum situatia convine la limita tuturor, viata merge inainte, iar cele cateva intrebari despre viitor sunt trimise la capitolul "fumate in trecut". S-a tot spus - daca lipseste ceva Romaniei, atunci lucrul de care tara ar avea nevoie cel mai mult ar fi o strategie de dezvoltare pentru viitor, una care sa fie asumata si urmarita de intreaga clasa politica.
Iar aici nu intra singurele mari proiecte pe care politicienii romani au fost in stare sa le urmareasca dupa 1990 - intrarea in NATO si aderarea la Uniunea Europeana, ambele avand in spate o sustinere uriasa in randul populatiei.
In strategia de dezvoltare pe care o tara si-o asuma pentru urmatorii 10-20 de ani intra in primul rand grija si atentia pe care statul trebuie sa le acorde domeniilor care s-au dovedit ca ridica sau doboara o natiune - educatie, sanatate, cercetare si dezvoltarea economica.
La toate capitolele, Romania nu doar ca sta prost sau isi poate declara chiar falimentul, fara ca nimeni sa fie foarte surprins de anunt, ci domeniile au fost rand pe rand facute bucati tocmai pentru ca nu a existat nic
