Tito Vilanova a luat decizia pe care o anticipam acum ceva timp. A renunţat el la banca tehnică a Barcelonei, evitând astfel o situaţie delicată pentru oficialii clubului. El trebuie să se concentreze pe problema lui de sănătate, să iasă câştigător din această luptă. Fotbalul poate să mai aştepte. Dar strict acum, se poate formula şi negativ, fotbalul nu poate să mai aştepte. Locul lui Vilanova ar putea să-l ocupe Luis Enrique, deci tot un nume mare al echipei catalane, dar care a jucat nişte ani buni şi la Real. De văzut în ce condiţii va putea acesta pleca de la Celta, unde abia fusese numit. Fiindcă tot vorbim de antrenori, să remarcăm, fie şi cu ceva întârziere, cota atinsă de Olăroiu în fotbalul arab, acolo unde, după ce va mai lua nişte trofee şi cu noua sa echipă, nu va mai avea nimic de demonstrat. Doar de încasat, dacă nu se va orienta către un campionat vestic. Altfel ajunge la vorba lui Banciu, negativistul total, care spunea despre el că este om de afaceri, nu antrenor.

Săptămâna trecută am nimerit la Eurosport un meci dintre o reprezentativă a Marii Britanii şi una a Franţei. Iniţial n-am ştiut despre ce competiţie e vorba şi apoi am devenit chiar curios, observând un amănunt frapant: doar doi jucători, câte unul de fiecare parte, erau de culoare! Asta în condiţiile în care la orice nivel, de la seniori la juniori, fotbaliştii de culoare sunt cel puţin egali la număr cu albii, dacă nu chiar mai mulţi. Ei bine, meciul era finala... Universiadei! Deci jucătorii erau studenţi, iar asta spune ceva despre accesul la educaţia universitară din ţările respective.

Închei cu o altă înfrângere a lui Federer în faţa unui jucător clasat mai jos de prima sută, argentinianul Delbonis, care a pornit din calificări şi a ajuns, iată, în finala turneului de la Hamburg! Federer a pierdut în două tie-break-uri, lucru destul de rar la el, dar interesul major er