Un judeţ care i-a dat pe Nicolae Iorga, Eminescu, George Enescu sau Ştefan Luchian, adică un intelectual de calibru plus trei romantici, are de trăit în fotbal doar momente de existenţialism feroce. Nu există altă cale atunci când n-ai prea umblat la lotul promovării, n-ai adus vedete şi nu te duci la hypermarket, ci mănânci ce-ai sădit în gradina proprie

Când, la debutul în prima ligă, contra unei candidate vocale la titlu, îţi pierzi căpitanul-stoper în minutul 9, teoretic eşti mâncat. Deschizi cartea şi vezi că acolo scrie că în asemenea situaţii trebuie să scoţi un om din faţă, eventual un mijlocaş lateral şi să bagi fundaş central de meserie, pentru că poţi să recurgi la improvizaţii câteva minute, dar nu un meci întreg. Cristi Popovici a dovedit în acel minut 9 că nu e doar un antrenor devotat şi muncitor, ci şi inspirat. El avea fundaşul central, pe Tincu, în linia de mijloc şi l-a coborât lângă stoperul rămas, Ursu, reîntregind cvartetul defensiv. I-a transformat pe potenţialii creatori Vaşvari şi Croitoru (un plus mare pentru fostul stelist) în truditori la acoperire şi a creat un 4-4-1 care în acest gen de situaţii se recomandă, dar numai dacă toţi jucătorii înţeleg că trebuie să alerge enorm pentru a suplini deficitul numeric. Schimbarea conservată atunci, în minutul 9, i-a fost utilă mult mai târziu, când şi-a înlocuit vârful, pe Cârjan, care cam terminase gazul. Şi a fost bună şi în final, când a permis echipei să răsufle o jumătate de minut, băgându-l pe Maghici. Plus că mutase inteligent şi cu câteva minute mai devreme, când în locul epuizatului Croitoru l-a introdus pe fostul sportist Ghinga, mult mai defensiv.

După mulţi, subiectul principal e CFR, care s-a dus cam pe vârfuri în nordul Moldovei şi a ratat startul, neputând învinge o nou-promovată care a jucat aproape tot meciul cu un om în minus. Dar un subiect mult mai aproape de