Alexandru Lăpuşan

Anul agricol 2012-2013 este un an agricol bun. Prognozele producţiei agricole de cereale (grâu şi porumb) vorbesc de peste 20 mil.tone, faţă de aproximativ 12 mil.tone în 2011-2012. Chiar dacă putem considera producţia totală (estimată) ca fiind una foarte bună, la randament (tone/ha) suntem încă departe de plutonul fruntaş european. Chiar şi la acest capitol avem, şi nu puţini, producători care au obţinut rezultate de top, unele dintre ele amintite în presa de specialitate. Fluctuaţia mare a producţiilor, de la un an la altul, influenţată de capriciile vremii dar şi de lipsa unui sistem integrat (cu resursele necesare) care să asigure un echilibru concurenţial şi un suport pentru fluidizarea filierelor pe produs (pornind de la piaţă către producţia primară) a fost una din marile neajunsuri ale perioadei de după 1989. La fiecare schimbare politică au intervenit schimbări ale politicilor agrare, care ne-au adus de prea multe ori (înapoi) la punctul de pornire. Intenţia actualului guvern de a elabora un program agricol care să primească girul parlamentului ar putea fi o incercare (reusită) către normalitate.// Zilele trecute la MADR a avut loc una din rundele importante de consultare a partenerilor în vederea definitivării politicilor agricole pentru perioada 2014-2020. Intenţia CE de a modifica PAC s-a lovit de atitudini diferite ale partenerilor europeni, atitudini generate de interesele foarte diferite ale producătorilor agricoli din fiecare ţară. Ca şi la noi! După acordul politic (mult întârziat) al miniştrilor agriculturii din UE, regulamentele noii PAC ar putea fi aprobate până la sfârşitul anului. În aceste condiţii conturarea anului 2014 ca an de tranziţie este deja acceptată. Plafonul anual pentru Pilonul1creşte de la 1,63 mld. euro în anul 2015, la 1,9 mld.euro în 2020, totalizând pentru întreaga perioadă 10,965 mld.euro. CE a sta