- Social - nr. 141 / 22 Iulie, 2013 Perla poeziei populare romanesti, Miorita, a prilejuit comentarii potrivnice din partea celor obisnuiti sa improaste cu noroi in sanatatea sufleteasca a poporului roman. Moartea prezumtiva a baciului moldovean i-a condus la ideea pasivitatii romanului in fata sortii, la acceptarea fatalismului, sau, mai concis, la binecunoscuta lozinca: "mamaliga nu explodeaza”. In ziua inceperii Bacalaureatului 2013, un cunoscut crainic vorbea pe postul national de radio "Romania actualitati” despre teza lui din liceu avand ca subiect Miorita. Concluzia exprimata clar si concis: "mie nu-mi place Miorita!”. Mi-am amintit atunci de proverbul latin: "De gustibus non disputandum”, dar si de versurile poetului Adrian Paunescu: "Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad/ Si de la caprioara la pantera”. Ma voi opri doar la doua aspecte sugerate de "cea mai frumoasa epopee pastorala din lume”, cum spunea Alecu Russo: atitudinea in fata tradarii si atitudinea crestina in fata mortii. Subliniez ca planuitul omor este un act de tradare a celor doi ciobani fata de tovarasul lor de pastorit. Motivul: "Ca-i mai ortoman / Si-are oi mai multe,/ Mandre si cornute/ Si cai invatati/ Si caini mai barbati!...” Desigur, creatorul colectiv popular cunostea drama mai multor eroi romani invinsi de tradare. Din pacate, la noi productia de "cozi de topor” de-a lungul veacurilor a fost mai mare decat cea de "tepe”. Sa ne amintim de: – cuvintele lui Horia: "Nu plang pentru moarte, plang pentru tradare”; – drama lui Avram Iancu, tradat de revolutionarii care luptau si pentru libertatea de a asupri, cat si de promisiunile nerespectate ale imparatului; – semnificativa este atitudinea "Viteazului” in fata celor care l-au vandut: "- Esti prins!” "- Ba!”, ne gandim si la multiplele tradari suferite de "Maresal”, "nascut pentru a fi tradat”. La tradarea privind memoria lui suntem par