„Ferește-mă, Doamne, de experţi, că de nepricepuţi mă feresc şi singur”…

Toată lumea bună din zilele noastre se iniţiază în câte ceva: reiki, ocultism, esoterism, tarot sau poate astrologie. Singurele pe care nu le doreşte nimeni sunt iniţierile în tainele limbii române şi ale bunului simţ. Acestea sunt singurele domenii neglijate, aproape prin lege. Cei care pun cratimă între silabele „mă” şi „ta” sunt catalogaţi drept snobi, paria, dubioşi, păcălici cărora nu le place viaţa, aşa că se ascund în beci şi citesc. Oamenii care ştiu alfabetul sunt cu toţii nişte fosile nebune şi periculoase, care ameninţă să doboare starea de normalitate în care ne cufundăm tot mai mult cu fiecare generaţie care trece. Celor cu bun simţ şi celor care refuză să se dea în stambă li se recomandă, inevitabil, să vizioneze acele reclame superbe cu oameni care îşi petrec tot timpul la toaletă. Tranzactiv. Efect laxativ.

Odată cu dobândirea ideii că ar fi liberi, mulţi oameni s-au simţit aproape datori să contribuie şi la îmbunătăţirea religiilor deja existente, sau să-şi creeze unele noi. Aşa cum toată lumea are aifon nu ştiu de care, şi nici nu intenţionez să aflu, toţi au plasmă peste tot, în sânge şi pe pereţi, este de la sine înţeles că avem nevoie să ne facem şi câte-o religie personalizată. Este normal, la cât de speciali suntem cu toţii… Cel care nu va mai dori să fie special, va fi declarat unic. Aviz amatorilor!

Cum dumnezeii clasici sunt foarte plictisitori, ritualurile sunt enervante, sfinţii şi zeii prea numeroşi şi greu de ţinut minte, iar meditaţia este pentru fraieri şi pentru cei cărora le place să piardă timpul sau să moţăie, trebuie să găsim ceva mai pe limba noastră, ca să spun aşa. Ne trebuie ceva care să îmbine erudiţia, adică cele cinci tone de maculatură cu numele noastre şi titluri pompoase, cu forţa spirituală, evlavia şi misterul de care dispunem.