Ne plângem des că nu suntem liberi în propria ţară şi că România este departe de a fi un stat democratic. Dar ce înseamnă un stat liber? Conform metodologiei, o ţară liberă se "asează" pe următoarele coordonate: concurenţa politică deschisă, respectarea libertăţilor individuale, societate civilă independentă si, nu ȋn ultimul rând, independenţa mass-media.
O ţară parţial liberă este una în care există un respect limitat pentru drepturile politice şi libertăţile civile. Statele parţial libere suferă frecvent din cauza corupţiei, fragilităţii statului de drept, conflictelor etnice şi religioase; de cele mai multe ori, în pofida unui pluralism politic declarat, puterea este concentrată în mâna unui singur partid.
O ţară care nu este liberă este una în care drepturile politice sunt absente, iar libertăţile civile fundamentale sunt refuzate sistematic şi pe scară largă.
În indexul statelor libere, mai puţin libere şi non libere, publicat recent de cei de la Freedom House, România se află ȋn categoria statelor libere, ȋnregistrând un scor de 2, pe o scară unde 1 reprezintă cel mai ȋnalt grad de libertate şi 7 cel mai scăzut. Cred că autorii raportului au avut in vedere, ca şi mine, reglajele fine pe care le mai avem de facut în privinţa libertăţilor individuale.
Dar, cu ajutorul celor de la Freedom House, hai să aruncăm o privire de ansamblu asupra mediului internaţional, ale cărui evoluţii s-au concentrat în special ȋn Orientul Mijlociu. Acestea au creat premisele a două tendinţe divergente: pe de o parte nevoia de schimbare a împins înainte desfăşurarea de mişcări democratice populare, iar pe de altă parte au generat un răspuns autoritar, care combină intransigenţa cu adaptabilitatea strategică.
Caracterul ambiguu al acestor evoluţii, combinat cu instabilitatea şi/sau reducerea influenţei autoritare în alte regiuni, au avut un impact semnif
