IAȘI. În urmă cu câteva zile, am mers împreună cu trei colegi de breaslă la Botoșani, pentru a asista la un eveniment „istoric“, după cum chiar gazdele îl numeau: primul meci de fotbal în Liga I al echipei locale.
Am plecat din Iași în jurul orei 13.30, cu gândul că vom ajunge două-trei ore mai târziu la stadionul din Botoșani. Am făcut aproximativ două ore și jumătate până în orașul de la nord de Iași și am sesizat că mari porțiuni din drumul de până acolo arâta mult mai bine decât multe dintre străzile și bulevardele orașului nostru.
Odată ajunși în Botoșani, am constatat că șoselele de acolo nu erau perfecte, în schimb erau circulabile. Mai mult, stadionul – destul de mic, cu o capacitate de vreo 8.000 de locuri – avea o parcare destul de încăpătoare. E adevărat, și orașul este mult mai mic decât „Capitala culturii“, însă nu am prea avut de ce ne plânge.
După mai bine de două ore petrecute pe drum, am mers la toaletă, pentru a ne reîmprospăta. Am constatat cu stupoare că toaletele arătau impecabil: curate, încăpătoare și fără mirosuri… dubioase. Odată ajunși pe stadion, am observat că, în numai două luni, autoritățile din Botoșani au reușit să ridice o peluză care, înainte, în Liga a II-a, lipsea. De asemenea, am constatat că vânzătorii… mai de culoare… de semințe nu au avut acces pe arenă, aceștia aciuându-se pe afară. Paza era strictă, o groază de jandarmi și polițiști urmărind totul la prima prezență a echipei locale pe cea mai înaltă scenă fotbalistică a României.
Oamenii erau veseli și entuziaști, dornici să vadă un spectacol de calitate. Înainte de startul partidei, organizatorii au prezentat mascota oficială a echipei FC Botoșani, un cocoș cu un nume care stârnește zâmbete: „Cocoșel-Botoșel“. Toată lumea se distra, râdea, consuma câte o cola.
Adio, zâmbet condescendent!
Am fost uimit să văd că, spre deosebire d
