O ştire de săptămâna trecută a aruncat în perplexitate lumea artei: cele şapte tablouri, semnate de Picasso, Monet, Matisse, Gauguin, Haan şi Freud, furate, în mai puţin de trei minute, prin octombrie 2012, din muzeul Kunsthal, din Rotterdam, ar fi fost arse în soba din baie, alături de o pereche de papuci de casă şi una de galoşi, de către Olga Dogaru, mama unuia dintre hoţi.

Mai exact, nişte proxeneţi şi bandiţi români, care îşi extinseseră „câmpul muncii” până prin Olanda, Belgia şi Luxemburg.

Deşi „New York Times” pare a pune gestul femeii pe seama inocenţei sale culturale şi a terorii în care aceasta trăia de câteva luni, fiindcă i se ceruse să dosească pânzele, nu cred deloc că lucrurile stau aşa.

O relatare mai veche a faptelor a încercat, de asemenea, să acrediteze ideea că nici Radu Dogaru, derbedeul care îi e fiu, n-ar fi avut habar ce anume a şutit de pe simezele muzeului olandez. Indiferent dacă a acţionat la comanda vreunei mafii sau, pur şi simplu, „la plesneală”, ipochimenul a aflat din vuietele ulterioare ale presei ce comori, ascunse în câteva feţe de pernă, vântura pe şoselele Europei. Poate fi explicabil doar că, atunci când, împreună cu amicii săi, a încercat să le vândă, n-a ştiut cât să ceară pe ele: dintr-o înregistrare telefonică reiese că urangutanii decerebraţi s-ar fi mulţumit şi cu „patru din alea” (400.000 de euro), deşi valoarea de piaţă a celor şapte „câini” sau „morţi”, cum numeau ei conspirat tablourile, este, din câte aflu, de câteva sute de milioane! Manelismul care le curge prin vene le interzicea să ”bată” mai departe! Iar dacă se va dovedi că este reală şi informaţia lansată „pe surse”, conform căreia primatele au încercat, la Köln, să negocieze răscumpărarea cu Fundaţia „Triton”, proprietarul tablourilor, sau chiar cu poliţia olandeză!, atunci teza prostiei lor serafice este o mare aiureală! În plus, nu trebui