Săptămâna de abia încheiată a fost una încărcată cu evenimente, infirmând astfel prejudecata că vara ar fi un sezon mort şi că nimănui nu îi arde în lunile iulie şi august să se gândească la politică, ci doar la concedii şi la soluţiile cele mai potrivite anti-caniculă şi în vederea evitării insolaţiilor.

Evenimentul cel mai spectaculos, încărcat de un mister pe care secretomania matinală, contracarată de limbuţia manifestată intens şi debordant către ora cinei a autorităţilor de la Bucureşti ca şi reînviata stare de beligeranţă dintre Palate l-au transformat într-un dezgustător policier cu buget redus şi actori ce nu ştiu să se exprime decât prin gesticulaţii ridicol-exagerate, a fost, fără doar şi poate, revenirea în ţară a lui Omar Hayssam. Tot printre berbecuţi sau “ca un domn”, în spaţiul lăsat liber într-un avion anume trimis, după descărcarea ajutoarelor expediate Seriei cu doar câteva zile înainte. Probabil ca preţ al tranzacţiei de pe urma căreia atât dl. Băsescu cât şi dl. Ponta vor să dobândească cât mai multe beneficii de imagine. Concursul de retorică, găunoşenie, lăudăroşenie şi vorbărie de prisos pe tema unei operaţii calificată drept secretă, concurs în care s-au înscris cu veselă inconştienţă înalţi demnitari români sau consilierii lor se prea poate să îi fi pus pe gânduri pe oficialii NATO.

Însă evenimentul cel mai important din trecuta săptămână ar fi trebuit să fie vizita întreprinsă miercuri la Chişinău de preşedintele Traian Băsescu. Cu atât mai mult cu cât şeful Statului român a ajuns în capitala Republicii Moldova după o absenţă de trei ani şi jumătate, lucru evident nefiresc de vreme ce între cele două ţări există “un parteneriat de sânge”, cum s-a exprimat dl. Băsescu însuşi.

Într-o situaţie normală, vizita de săptămâna trecută la Chişinău a preşedintelui, coroborată cu informaţia că la sfârşitul lunii august şi prim-minis