Cu excepția lui Victor Ponta nu îmi trece prin cap niciun alt politician român care să fie atât de atent și de ascultător în privința imaginii sale. Până acum, totul a mers strună: sondajele îl arată în top, și-a impus lejer dominația asupra PNL în Guvern și pare că va avea totul la picioare mulți ani de acum încolo. Vizibil de multă vreme pentru cei care au ochi să vadă, a început să devină evident și pentru alții că totul este doar spoială. Două evenimente din ultimele zile au scos la iveală modul superficial în care premierul Ponta abordează orice subiect: aducerea în țară a lui Hayssam și episodul nominalizării lui Ovidiu Silaghi la ministerul Transporturilor. În primul caz, premierul nu știa cum să profite de pe seama evenimentului deși cel mai probabil, a fost informat asupra aducerii în țară a lui Omar Hayssam odată cu primirea monitorizărilor de dimineață. Bâlbele cu „uite tratatul, nu e tratatul de extrădare cu Siria”, replicile tăioase la Sebastian Lăzăroiu, Elena Udrea și Vasile Blaga demonstrează tocmai nervozitatea celui prins cu temele nefăcute și care trebuie să se adapteze din mers. Cât despre situația de la ministerul Transporturilor, după ce și-a asumat portofoliul, Ponta nu mai știe cum să scape de el. Din punctul său de vedere, deal-ul era următorul: creează impresia că ține totul sub control asumându-și câteva zile ministerul, dar doar cu numele, în timp ce noul ministru ar urma să rezolve privatizarea CFR Marfă. Fără să se gândească la succesorul lui Fenechiu cu responsabilitate, Ponta ar fi numit pe oricine în funcția de ministru al Transporturilor, atâta timp cât ar fi fost asumat de PNL. Numai că nu a fost să fie. Președintele nu se grăbește să paseze ministerul și să ajungă peste câteva luni în același punct în care l-a lăsat Fenechiu.