Nicio altă ţară europeană nu s-a confruntat cu un feno­men al închiderii de unităţi de ra­fi­nare de amploarea celui din România, care în pe­rioa­da 2007-2012 a pierdut 7 unităţi de proce­sa­re a petrolului, ultima şi cea mai im­por­tan­tă fiind trage­rea pe linia moartă a Arpechim.

În acelaşi interval, conform statisticilor eu­ro­pene, cererea de produse pe­tro­liere s-a di­minuat cu 10%, mulţi jucători acu­zând con­textul de piaţă pentru pierderile ra­por­tate. De cealaltă parte a baricadei sunt com­panii care bifează an de an pro­fituri sub­stanţiale şi giganţi internaţionali, aşa cum este cazul SOCAR şi Gazprom, care au planuri de extindere cumulate de 200 de milioane de euro pe termen mediu. Cum se explică aceste paradoxuri? Continuarea pe ZFCorporate

Nicio altă ţară europeană nu s-a confruntat cu un feno­men al închiderii de unităţi de ra­fi­nare de amploarea celui din România, care în pe­rioa­da 2007-2012 a pierdut 7 unităţi de proce­sa­re a petrolului, ultima şi cea mai im­por­tan­tă fiind trage­rea pe linia moartă a Arpechim.

În acelaşi interval, conform statisticilor eu­ro­pene, cererea de produse pe­tro­liere s-a di­minuat cu 10%, mulţi jucători acu­zând con­textul de piaţă pentru pierderile ra­por­tate. De cealaltă parte a baricadei sunt com­panii care bifează an de an pro­fituri sub­stanţiale şi giganţi internaţionali, aşa cum este cazul SOCAR şi Gazprom, care au planuri de extindere cumulate de 200 de milioane de euro pe termen mediu. Cum se explică aceste paradoxuri? Continuarea pe ZFCorporate