Sâmbăta trecută, la orele amiezii, în Piața Unirii din Cluj, chiar sub statuia regelui român al maghiarilor, Matias Corvin, câțiva suporteri înfocați ai echipei locale CFR , chibițau pe seama meciului ce urma să se desfășoare la Botoșani, a doua zi. Asemeni altor trecători, m-am oprit să le ascult opiniile , care de care mai fanteziste. „ No, batem cu doi-zero la Botoșani. Ne vine bine meciul ăsta. Știe Rednic ce face. Ăștia abia au intrat în liga întâi și nu au nici bani etc etc etc.” Ne-am amuzat, eu și fiu-meu, de cele auzite și am chibițat și noi , în particular, anticipând că băieții noștri se vor bate precum leii. Și așa a și fost. Un meci demn de prima ligă, cu toate accesoriile, inclusiv o galerie fulminantă cu mascotă și imn propriu. După acest debut fast pentru echipa noastră, un egal prețios, să nu uităm de valoarea incotestabilă a fotbaliștilor clujeni, avem în față un întreg campionat să ne dovedim valoarea. Acest moment istoric pentru fotbalul botoșănean, meciuri în Liga 1 de fotbal acasă, la Botoșani, visul atâtor generații de botoșăneni iubitori ai fotbalului, nu s-ar fi întâmplat însă, dacă executivul administrației locale nu s-ar fi implicat cu toată răspunderea în realizarea investiției de la Stadionul municipal. Nu au lipsit piedicile, unele obiective, fonduri insuficiente pentru a satisface toate rigorile Ligii Profesioniste de Fotbal, altele subiective, create sub impulsul politicului care a speculat și această ocazie pentru a pune la îndoială capacitatea de mobilizare și eficiența executivului de la cârma Primăriei municipiului de a duce la bun sfârșit, contracronometru, această investiție. Și nu a fost o investiție obișnuită. Condițiile impuse pentru ca arena să îndeplinească cerințele de liga I au fost multe. Să ne amintim că numai cu o lună în urmă oficialii Ligii Profesioniste de Fot