Ar merita să se adâncească discuția despre raportul dintre jurnaliști și instituțiile justiției, într-o țară unde mass-media își asumă adesea un rol politic: fie de partea puterii (a puterii politice sau a comenzilor patronale), fie în opoziție, când opoziția partidelor este mută.

S-a vorbit despre relația justiție-presă cu oca­zia Raportului Comisiei Europene privind Me­ca­nismul de Cooperare și Verificare - MCV din ianuarie curent, când afirmația „Au existat nu­meroase exemple de mij­loace de informare în masă care au exercitat presiuni asu­pra sistemului judiciar, pre­cum şi anumite îndoieli cu privire la eficacitatea ac­ti­vi­tăţii de supraveghere desfă­şurată de CNA“ a iscat con­troverse. Totul a rămas la ni­vel de reacție emoțională, fă­ră un răgaz de reflecție se­ri­oasă asupra conduitei corpului profesional al presei. La acel moment, furibund au reac­țio­nat tocmai cei care exercitau presiuni asupra justiției, numiți de altfel în alte rapoarte, „cu subiect și predicat“, aşa cum se exprimă ei în­șiși: „Niște români se duc și toarnă la Bru­xelles vrute și nevrute despre țara lor, totul cu un scop murdar: al menținerii influenței lor po­litice, totale, asupra mecanismelor justiției. Abuzurile grave, încălcările de lege și Cons­ti­tuție, elementele de tip mafiot, crimă orga­ni­zată, prostituția, jaful banului public. Toate aces­te chestiuni concrete din guvernarea Bă­sescu-Boc sunt vizate a fi protejate printr-un mecanism portocaliu București-Bruxelles. Sin­gurii care sunt zugrăviți drept vinovați eterni sunt adversarii politici și presa care-i critică. Presa care-i laudă și are imix­tiuni violente în actul de jus­tiție e bună și merită încu­ra­jată“. Cam așa comenta Radu Tudor pe Antena 3, la mo­mentul publicării raportului, sus­ținând cu putere inte­re­se­le trustului și ale USL, aflat deja la putere. Cazul recent dez­văluit de șantaj din trustul In