Vă este deja cunoscută decizia luată de miniştrii afacerilor externe ai UE care au hotărât, în fine, să pună aripa militară a Hezbollah pe lista organizaţiilor teroriste.

Importantă sublinierea deoarece, în termenii acestei decizii, aripa politică a mişcării conduse de Nasrallah rămâne pe lista “băieţilor buni” care pot fi invitaţi în continuare să facă parte din guvern aşa cum s-a întâmplat din 2008 încoace, după semnarea acordului de la Doha privind împărţirea puterii şi demararea procesului de reconciliere între forţele anti şi pro-siriene, omul de care s-au legat atunci ca şi acum toate speranţele fiind generalul Michel Sleiman, creştin maronit, preşedintele Libanului.

Foarte interesantă şi revelatoare pentru ceea ce urmează să se declanşeze ca tensiuni majore în Liban şi cu probabilă extensie în tot Orientul Mijlociu, este tocmai poziţia rapidă luată de Preşedintele Sleiman imediat după luarea deciziei de către europeni, în termenii unui comunicatului dat după întâlnirea sa cu Angelina Eichhorst, şefa Delegaţiei UE în Liban, invitând Europa

“să-şi reconsidere decizia, din dorinţa de a evita hotărâri precipitate şi pentru a păstra stabilitatea Libanului”...

Mesaj reiterat imediat de Primul Ministru Najib Mikati care afirma că:

”ne-am fi dorit din partea ţărilor Uniunii Europene o lectură mai avizată a faptelor dar societatea libaneză, prin toate componentele sale, va continua să întreţină cele mai bune relaţii cu aceste ţări...urmând să continuăm această discuţie pe canalele diplomatice”.

La rândul său, ministrul de externe Adnan Mansour a criticat şi el decizia UE ca fiind una ”grăbită” şi susceptibilă de a complica şi mai mult viaţa politică internă a Libanului:

“Această decizie va îngreuna viaţa politică libaneză, mai ales dacă luăm în calcul diferitele sensibilităţi existente în ţara noastră. Avem nevoie să strângem l