- Editorial - nr. 142 / 23 Iulie, 2013 Intre 26-30 iunie si 3-7 iulie a.c., in capitala americana, Washington D.C., a avut loc, in organizarea Institutului Smithsonian, cel mai mare muzeu si complex de cercetare din lume, creat de Congresul american in 1846, Festivalul "Hungarian Heritage”. Eveniment care are loc anul, din 1967 incoace, in capitala americana, festivalul "se desfasoara pe Mall National, parcul cuprins intre strazile Pensylvavania Avenue si Constitution Anevue, unde se afla cele mai importante monumente istorice si muzee ale Washingtonului.” Invitat special al Institutului Smithsonian a fost, in acest an, Ungaria, care "s-a laudat cu traditiile a sase comunitati pe care le-a promovat in festival ca apartinand doar culturii unguresti: trei din Ungaria, trei din Romania, respectiv, Ghimes (Bacau), Sic (Cluj) si asa-zisa Tara Calatei (Cluj)”. Numai ca, asa cum procedeaza mereu, internationalistii papricasului, deveniti si infocati coristi autonomisti, in spectacolul oligofren care are loc din 1990 incoace, in locul tarii Romania au utilizat doar denumirea Transilvania, cu acea satisfactie tembela a bolnavilor de "trianonita”. Au avut grija prezentatorii programului sa nu aminteasca, deloc, numele Romaniei ca sursa de inspiratie pentru "cel putin jumatate din programul muzical pus in scena”. O lipsa totala de bunsimt, din moment ce, in alegerea intentionata cei din ceata lui Pitigoi – autonomistul, "coregrafii si organizatorii au apelat la majoritatea dansatorilor din Romania, cu reala, adevarata origine a acestora.” Asta, cu atat mai mult, cu cat chiar organizatorii din Ungaria recunosteau, cu sinceritate, ca "in Transilvania se pastreaza cele mai vechi traditii unguresti, fapt pentru care si programul a fost dominat de cultura transilvaneana”. Atunci, de ce nu spun, mai ales acolo, in America, adevarul: Transilvania este in Romania! De ce si mai ales cu