Poveştile care nu se spun.
Aducerea în ţară a teroristului arab Omar Hayssam de către “servicii” a produs vâlvă şi bâlbe. Dar cum a fost găbjit Omar are, de fapt, cea mai mică însemnătate. Importante sunt efectele capturării sale. Se vorbeşte deja intens despre incredibilele dezvăluiri ce urmează a fi făcute, care vor duce la arestări spectaculoase şi la răzbunări dureroase.
Dar aşa se povestea şi despre Mihai Necolaiciuc, însă groparul CFR este astăzi bine mersi. Pentru că toate guvernele au participat fără jenă la falimentarea căilor ferate, basmele despre comorile fabuloase ascunse prin conturi misterioase s-au depănat în cerc foarte restrâns. Nici măcar extrădarea lui Nicolae Popa nu a avut rezultate mult mai glorioase, chiar dacă Sorin Ovidiu Vântu a ajuns, după cum merita, la închisoare. În realitate, nimeni nu crede că doar SOV a profitat de pe urma înşelării grosolane a sute de mii de români, ce voiau să se îmbogăţească peste noapte. Ca în basme.
Cu toate acestea, aşa cum spuneam, dezvăluirile se fac întotdeauna. Cu lux de amănunte. Dar în cerc restrâns. De aici pornesc înţelegerile bizare, coabitările surprinzătoare, salvările miraculoase, dezertările mizerabile. Aşa se lămuresc excesele de furie şi rânjetele de satisfacţie ale unora, dar şi scuturile şi rachetele altora. Şi tot în acest mod se explică puterea de netăgăduit a “serviciilor”. Nu pentru că ar fi alcătuite din nişte supraoameni cu creier de Sherlock şi muşchi de Rambo. Ci pentru că serviciile deţin bibliotecile ce cuprind cărţile cu poveştile frumoase ale tranziţiei. Agenturilor le plac foarte mult basmele despre eroi încă în viaţă. Şi cum aproape orice politician din România a jucat la un moment dat rolul de Făt-Furăcios, povestea lui, citită la timpul care trebuie, promite satisfacţii nebănuite.
Dar marile secrete, adică grandioasele poveşti de succes ale tranziţiei vo