La 24 iulie 1911, tânărul istoric Hiram Bingham, de la Universitatea Yale, a descoperit ruinele de la Machu Picchu, una dintre cele mai vechi, mai frumoase şi mai enigmatice aşezări ale lumii. Bingham a descoperit ceea ce s-a numit „ultimul refugiu al civilizaţiei inca”.

Hiram Bingham mai călătorise în 1908 în America de Sud şi vizitase ruinele incaşe de la Choquequirao, din sudul Peru-ului. Această călătorie i-a trezit interesul pentru cetăţile civilizaţiei inca, făcându-l să viseze la descoperirea „oraşului pierdut al incaşilor”, despre care auzise şi despre care ştia că ar fi fost construit de unul dintre ultimii împăraţi incaşi într-o zonă nelocuită şi greu accesibilă, în încercarea de a ieşi de sub dominaţia spaniolă. Bingham auzise despre o aşezare aflată pe culmea estică a Anzilor, însă nici un european sau american nu reuşise să descopere acest sit, el nefiind menţionat nici de documentele spaniole.

Hiram Bingham a pornit în expediţie, convins că va găsi ultima cetate a incaşilor în valea râului Urubamba. Spre norocul său, în acel an, guvernul peruan a deschis un drum prin defileul râului Urubamba, pentru a facilita transportul de zahăr, cauciuc şi cacao din zona Amazonului. Istoricul american a fost printre primii exploratori care au putut folosi acest drum.

La 24 iulie 1911, Melchor Arteaga, un tânăr ţăran din zonă, l-a condus la ruinele unui oraş străvechi. Bingham a rămas surprins de precizia şi măiestria pietrarilor incaşi şi de frumuseţea întregii structuri descoperite. Un an mai târziu, Bingham s-a întors şi a efectuat excavaţii în situl arheologic, curăţind suprafaţa de copaci. Pe parcursul săpăturilor, Bingham a descoperit mii de obiecte, printre care unelte de piatră, bijuterii şi ceramică, pe care le-a dus la Yale, cu acordul guvernului peruan. Toată viaţa sa, Bingham a fost convins că a descoperit Vilcaba