Reasigurarea şi păstrarea aliaţilor din avanposturi geopolitice ar putea prelungi ordinea liberală internaţională, ridicând costurile oricărei tentaţii de revizionism, într-un moment în care China, Rusia şi Iranul testează rezistenţa alianţelor SUA.

În timp ce lumea era cu ochii pe summitul G-8 din Irlanda de Nord, forţele SUA de­rulau exerciţii militare pentru a se pregăti pentru cele mai rele scenarii în Marea Baltică şi Oceanul Pacific. În primul, nave americane împreună cu nave din Polonia, statele baltice şi vecinii lor simulau un răs­puns comun la o criză generată de o mare pu­tere din apropiere. În al doilea, trupe din Canada, Noua Zeelandă şi Japonia s-au alăturat celor americane la Camp Pen­dle­ton, în California, pentru a simula re­cu­cerirea unei insule capturate de o altă ma­re putere din regiune.

Simulările punctează contextele relativ si­milare cu care se confruntă aliaţii SUA. În­tr-un arc care se întinde din Estul Eu­ro­pei, Golful Persic până în Estul Asiei, sta­tele vulnerabile aflate la periferia puterii ame­ricane îşi reexaminează meniul de op­ţiuni strategice. Este o încercare de con­tra­balansare a puterilor cu ambiţii re­vizio­niste, precum China, Rusia şi Iran.

Multe dintre aceste state mici au lansat de­ja programe substanţiale de înarmare. Sin­gapore cumpără rachete, Vietnamul sub­ma­rine din clasa Killo, Arabia Saudită 84 de avioane F-15, iar statele din Golf îşi ex­tind masiv bugetele destinate apărării. Pâ­nă şi Polonia, în ciuda faptului că este mem­bră NATO şi se află sub umbrela ame­ricană de securitate, a iniţiat un program de 40 de miliarde de dolari prin care îşi pro­pune să achiziţioneze orice, de la ra­chete antinavă, drone, la un nou sistem de apărare antiaeriană. Mai mult, 5 aliaţi SUA din aceste regiuni cheie se află în top 10 importatori globali de armament.

Pe lângă armament, aliaţii