Ajunşi la 30 de ani sau chiar mai în vârstă, aşa-numiţii „adultescenţi“ ezită să plece din casa părinţilor şi să urmeze reţeta clasică a maturităţii: carieră, casă, copii
Adulţii la care se manifestă sindromul Peter Pan sunt cei care, asemenea personajului de poveste, refuză să crească. Orice acţiune ce implică asumarea unor responsabilităţi, pe cont propriu, nu are nicio şansă în faţa acestor adulţi doar în buletin, cu vârste cuprinse între 25 şi 39 de ani. Continuă să se comporte ca nişte adolescenţi şi trag de timp pentru a mai putea să copilărească o vreme, motiv pentru care sociologii i-au botezaţi generic şi „adultescenţi“.
Cariera lor nu se află într-un punct definitoriu, nu ştiu încotro se îndreaptă, au sau nu relaţii, dar toţi fug de căsătorie şi, mai ales, de copii. Planurile lor de viitor includ, cel mult, o vacanţă de vară.
În presa britanică au apărut recent materiale, în urma unui sondaj, care titrau alarmate existenţa a peste trei milioane de britanici, cu vârste cuprinse între 20 şi 34 de ani, care încă locuiesc cu părinţii, pentru că este mult mai uşor să le aşeze altcineva masa şi să le rezolve problemele.
România are generaţia ei
Acest fenomen care ia proporţii, până la nivelul la care putem vorbi de o întreagă „generaţie Peter Pan“, a prins rădăcini şi în România. Conform unor statistici publicate în 2013 de Comisia Europeană, din cei 3,3 milioane de tineri români cu vârste de până la 35 de ani, mai bine de 42% locuiesc împreună cu părinţii.
În principal, tinerii au motivat această alegere spunând că le este mai comod să locuiască acasă, dar au menţionat şi lipsa banilor necesari pentru a achiziţiona sau închiria o locuinţă. Fenomenul este întâlnit şi la tinerii din Bulgaria, Italia şi Portugalia, unde jumătate din ei, în medie, nu reuşesc să se desprindă de părinţi.
România este, prin tradiţie, o
