Foca sau Opârlia – e aceeasi sãrbãtoare: la câmp este numitã Foca, iar la munte, Opârlia – este supranume al sfintei mironosite Maria Magdalena.
De mult timp încoace, luna iulie este cunoscutã ca fiind cea mai bogatã în manifestarea unor credinte populare. Calendarul sãrbãtorilor traditionale ale sezonului estival recunoscute si însemnate ca date importante în calendarul crestinortodox este pe cale de a se încheia. De departe, luna iulie este cea mai bogatã în manifestarea unor credinte populare. Legat de aceastã sãrbãtoare oarecum surprinzãtor este faptul cã cei care o tin, chiar dacã nu frecventeazã des biserica (nestiind, astfel, ce-i de fapt cu acest sfânt), cunosc foarte bine semnificatia sãrbãtorii, care cade pe 23 iulie, ba, mai mult, ceea ce trebuie sã nu facã, mai ales, în aceastã zi. De astfel pentru generatiile vechi, dar si pentru tineri, mai ales pentru cei care trãiesc în mediul rural, sãrbãtoarea Aducerea Moastelor Sf. Sfintit Mc. Foca în anul 403, de la Sinope la Constantinopol, face parte din categoria zilelor de peste an care se bucurã de o mare atentie si cinstire din partea credinciosilor. Eu m-am nãscut în oras, însã pãrintii mei au venit de la tarã si, astfel, am avut mereu ocazia sã vãd la noi în casã obiceiuri si credinte pe care si eu sã le duc mai departe, ca sã nu se piardã. În luna iulie mereu aveam o grijã, sã tinem toate zilele: ba de fulgere, ba de tunete, ba sã nu ne atace sãlbãticiunile si, repetându-le mereu, ne-am temut de ele. În ziua în care era sãrbãtorit Sfântul Foca, mama nu muncea si nici nu gãtea nimic la foc. Practic, sfântul, trecut în calendarul crestin-ortodox astãzi, conform perceptiei populare, face parte din triada “Ilie, Pãlie si Foca”, altfel chiar de temut pentru tineri si bãtrâni, deopotrivã. Dacã despre Foca se zice cã este cel care rãspunde de incendiile si arsita care pârjolesc câmpurile cu grâne, Ilie
