Două noi acte normative au picat ca un balon de oxigen pentru două zone de agricultură aflate în grea suferinţă, iar una dintre ele, cea a iri­gaţiilor, aproape în moarte clinică. Mo­di­ficarea prin OUG a Legii îmbu­nătăţirilor funciare vine, astfel, să întărească rolul prioritar al sectorului de irigaţii în contextul actual şi urmăreşte, în prin­cipal, protejarea infrastructurii, acolo pe unde a mai rămas ceva, prin trans­miterea acesteia către organizaţiile şi federaţiile de udători sub formă de comodat şi nu în proprietate ca până acum, urmând ca după o perioadă de 5 ani, la cerere, acestea să poată primi în proprietate respectiva infrastructură. Cu o con­di­ţie: dacă fac dovada ex­ploa­tării şi între­ţinerii corecte a acestora. Ce se urmăreşte? Responsa­bilizarea udăto­ri­lor, ştiindu-se că în cazurile în care infra­­structura de irigaţii a fost acor­dată gratuit, aceasta a fost de­gradată continuu, proprietarii neasigu­rând întreţinerea îm condiţii optime. O altă măsură de protecţie se referă la constituirea de către federaţii a unei garanţii în contul ANIF de 10% din valoarea de inventar a infra­struc­turii transmise, ANIF având dreptul de a reţine garanţia dacă acestea nu respectă obligaţiile stabilite prin protocolul de predare-primire. În fine, ANIF a fost inclusă în lista operato­rilor pe piaţa energiei, aceasta urmând a efectua acti­vităţi de furnizare a energiei electrice către clienţi, ceea ce va conduce la un preţ scăzut al energiei furnizate.

Prin acelaşi act normativ se întinde o mână de ajutor şi înspre agricultura ecologică. Pentru că 65% din astfel de exploataţii sunt de dimensiuni mici, de la 0,3 la 5 ha, s-a decis alocarea unui sprijin mai substanţial cu fonduri europene pentru a se acoperi taxele de inspecţie şi certificare, actualmente greu de suportat de către micii fer­mi­eri bio, pentru a putea rezista pe piaţă.

Două noi acte