"Nimeni nu poate încă vedea cum va fi viitorul. Ne aflăm cu toţii în întuneric". Christos Chryssopoulos, într-o carte-document-nonficţiune "Une lampe entre les dents" (înseamnă, foarte aproximativ, "O lanternă între dinţi") selecţionată de către juriul premiului pentru cel mai bun roman străin în Franţa, al Courrier International, deocamdată pentru lectură, descrie astfel, la final, starea actuală a Atenei.
O frază bancală, aparent, care nu descrie infernul lui Dante, ci infernul cotidian al unei ţări care mai trăieşte datorită perfuziei pe care i-o aplică, strict controlat şi aproape cu resentimente, troica (Uniunea Europeană, FMI, Banca Centrală Europeană). 120 de pagini doar în care scriitorul descrie o Atenă populată de cerşetori, de oameni ai străzii, de violenţă şi mizerie, nu pentru că aşa s-a vrut, ci pentru că doar astfel se mai poate trăi.
Lanterna dintre dinţi este lumina pe care oamenii străzii o folosesc aproape cu dexteritate pentru a scormoni în gunoaie: capacul lăzii de gunoi se sprijină de creştetul capului lor, mâinile scormonesc febril după mâncare, haine, băutură, dinţii îmbrăţişează într-un rictus aproape satanic lanterna, lumina. Eficacitate 100% pentru un gest care face parte din cotidianul grecilor. Al francezilor, mai nou. Al spaniolilor. S-ar putea ca în curând "tehnica" să devină obişnuită şi în România...suntem, nu-i aşa, o ţară care trăieşte asistată de FMI (parcă sună mai puţin dur decât troica...), şi chiar dacă economiştii anunţă o creştere economică de câteva procente, cine poate spune cu adevărat ce mizerii umane zac în spatele acestora? Ce suferinţe, ce sacrificii?
"La conscience de la crise a pris la forme d'une incapacité à rêver. 2+2=4. Cette austère invocation de la raison signifie plus l'impuissance, apparemment, que la connaissance de soi. L'écart par rapport à l'époque où l'on trouvait des slogans comme 'L'i
