Cu siguranţă, nu. Mai exact, pe unii îi merităm, iar pe alţii nu. Dar, repetată până la saturaţie şi nemernicie, propoziţia din titlu sună a sentinţă definitiv-fatală în faţa căreia nu avem altă soluţie decât resemnarea. Or lucrurile nu stau deloc aşa.
Ca dovadă, mai toţi cetăţenii sunt conştienţi de limitele celor mai mulţi politicieni, fie aleşi, fie numiţi, de aceea fluctuaţiile de personal de la o legislatură la alta depăşesc 50%. Îi tot schimbăm cu speranţa că viitorii vor fi mai buni. De demonstrat.
Ne reprezentaţi ori: PA !
În discuţia de faţă, nu va fi vorba decât accidental de excepţii: parlamentari şi consilieri dovediţi vinovaţi în diverse instanţe. Cu toţii şi-au pierdut ori sunt în curs de a-şi pierde calitatea de reprezentare. Fireşte, în dorinţa de a-şi vinde marfa, presa va măcina zi şi noapte astfel de teme şi subiecte, creând impresia că toţi sunt răi şi trebuie condamnaţi. Or asemenea exerciţii de învinovăţire colectivă nu sunt nicidecum propice selectării modelelor şi nici îmbunătăţirii performanţelor.
De remarcat că nu politicienii vizaţi recită refrenul din titlu, ci analiştii, jurnaliştii, formatorii de opinii, mai ales când se referă la ceilalţi, ai lor fiind mereu ghizdavi, plini de înţelepciune şi competenţe, harnici şi buni reprezentanţi ai celor ce le-au dat votul. De aceea spaţiul public românesc nu ne poate ajuta în demersul nostru decât în mică măsură: cei ce sunt perfecţi pentru unii, sunt ticăloşi pentru alţii şi viceversa. Neutri nu există deoarece politica se face cu plus şi minus.
Capul răutăţii – campania electorală
În fapt, clasa noastră politică (generalizarea ne-o asumăm) rezultă în urma unor campanii electorale, în 1990 destul de primitive, iar în 2012 cu numeroase strategii, tehnici şi procedee împrumutate de la ţările din Occidentul hiperdezvoltat luate de noi ca
