- Social - nr. 142 / 23 Iulie, 2013 Ultimul (deocamdata!) obiectiv economic ce urma a fi privatizat a fost, asadar, CFR Marfa – obiectiv strategic important – pe care se estima obtinerea unei sume derizorii, de vreo 60 de milioane de euro! Cam atat s-ar obtine, probabil, de la fier vechi! Unii spun ca s-a si "batut” palma! Vom vedea… Multi romani si-au pus intrebarea: de ce aceasta frenezie a marilor (si paguboaselor) privatizari? Inainte de intra Romania in NATO si UE se spunea ca ele, privatizarile, ar fi o conditie (sine qua non) pentru aderarea la structurile euro-atlantice si occidentale. Acum, dupa ce, cu chiu, cu vai, am intrat (aderat) – desi romanii nu au simtit vreo ameliorare a vietii lor cotidiene – s-a schimbat placa. Dar nu si argumentele. Sub pretexte tip "asa ne cere x sau y institutie politica sau financiara occidentala” suntem gata sa dam pe te miri ce si mai nimic si ceea ce a mai ramas. Bunaoara, se zvoneste (dar nu iese fum fara foc!) ca vindem Hidroelectrica, o unitate care – apreciaza specialistii – ar putea fi pusa profitabil pe picioare. Cui si pentru cati bani? Presa scria, uluitor, la un moment dat, ca pentru cele 162 de microhidrocentrale aferente se "miza” pe obtinerea a 200 de milioane de euro. Suma derizorie, daca avem in vedere ca numai pe constructia a doua microhidrocentrale, pe Somes (in Salaj), un consortiu austriaco-ungar va investi… 200 de milioane de euro! Dar exemple de acest gen se petrec si in zona subsolului, a celor energetice (Platoul Marii Negre, Cuprumin, Transgaz, Transelectrica s.a.). Se cedeaza, dupa cum usor se constata, in aceste zile, si in privinta gazelor de sist Chevron, desi – cum s-a demonstrat – exploatarea gazelor de sist poate duce la contaminarea panzei freatice, a apei de suprafata si a aerului, iar pentru fiecare zacamant trebuie realizat in mod obligatoriu un studiu de impact, potrivit unui raport ofic