E greu să vezi România minunată! E şi mai greu când te uiţi la ea din interior, minţindu-te că eşti deasupra. Când simţi până-n rărunchi fiecare aberaţie de politician agramat, prins între o declaraţie cu subsemnatul la DNA, o paranghelie pe malul mării şi un război personal şi întotdeauna pentru bani cu vreun alt politician.

Când războiul lui, din care tu niciodată n-o să câştigi nimic, devine al tău. Când vorbele lui le faci, nici tu nu ştii cum, ale tale. Când promisiunile lui, întotdeauna mincinoase, se transformă în planurile tale de viaţă. Când te trezeşti setat şi parcă bântit să mai scrii tu ceva pe un forum. Să-i mai arăţi tu dreptatea vreunui comentac - slugoi de partid. Să mai vorbeşti tu pe sticlă, liber, cum altfel?, despre ce buni sunt cei roşii. Şi ce proşti sunt cei portocalii. Ori invers.

Şi e greu să vezi România minunată, când ai învăţat să joci şi tu o alba-neagra cu regionalizarea, sau când asişti la circul cu uite-l pe Hayssam!, nu e Hayssam!, sau când rânjeşti mirat la numiri de miniştri, care nu mai ajung miniştri.

Când orice vorbe de vedetă, ajunse la tine ca unele de duh, te fac să înţelegi, în sfârşit!, c-o frunză de salată te face să trăieşti mai mult decât o halcă de porc. Că iubirile pe viaţă te ţin o vară. Că meditaţia, ah!, mai ales meditaţia, la modă-n Dorobanţi!, te face popular în pozele pe Facebook! Că Share-ul şi Like-ul sunt, cum altfel?, decât viaţa în sine.

Şi e greu să vezi România minunată când tu, lipit cu retina de un ecran mereu îngălbenit de breaking news-uri de tipul EXCLUSIV! Afară plouă şi-i ud pe stradă!, nu mai realizezi că lumea ta, că viaţa ta, că gândurile tale nu au nimic în comun cu tot ce ai în jur. Şi crezi că-i grav că afară plouă şi-i ud pe stradă. Şi crezi că-i grav că iubirea ta pe viaţă te ţine chiar o viaţă. Şi crezi că-i grav că ministrul unui preşedinte nu e acelaşi cu ministrul