Mă duc la nunţi, des. Cred că e vârsta aceea când toţi pe care îi cunoşti îşi pun pirostriile. Vezi tot felul de oameni şi ei te văd pe tine. Mai râdem, mai consumăm o băutură alcoolică, ne mai ghiftuim cu sarmale, iar apoi ne învârtim în tradiţionala horă, inspirată din Mişcarea Populară - stânga unu, dreapta doi. Când mai trage ceva la măsea, omul arată tot ce are mai prost: vobeşte tare, ţipă la lăutari să termine cu muzica uşoară şi să treacă la piese „grele”, se mişcă lasciv pe manele sau ciupe nevasta de fund. Oamenii se îmbracă frumos la nunţi. Îşi pun costumul pe care l-au purtat şi ei, atunci când au avut nunta. Domnii încalţă pantofii de ginere, chiar dacă nu mai sunt la modă. Doamnele îşi pun una din cele două rochii, sperând că doar puţine persoane să le mai fi văzut în această ţinută de seară. Nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării, de la sarmalele din cap, atent ondulate de o prietenă care se pricepe la coafuri, până la barba atent rasă a domnilor.
Moda e după cum o fac oamenii. Cămaşa e ori cu mânecă lungă ori cu scurtă, iar unii domni, în serile călduroase de vară, preferă să desfacă doi-trei chiar patru nasturi. Că e cald şi asta e! Oricum, până la sfârşitul petrecerii o vor scoate din pantaloni că s-au încins. Culoarea cămăşii trebuie aleasă şi ea cu grijă. Am fost la o nuntă unde toţi lăutarii din formaţie purtau cămăşi roşii. Mai erau şi nuntaşi care fuseseră neinspiraţi în alegerea hainelor şi puteau fi cu uşurinţă confundaţi cu rapsozii.
Ciorapii domnilor sunt aleşi de doamne. Cel puţin aşa cred eu! Îţi cam dai seama după cum arată doamna ce ciorapi au domnii. Majoritatea doamnelor le dau soţilor şosete de culoare închisă. Mai sunt, însă, şi femei care vor să arate că îşi ţin soţul curat, că-l spală şi-l calcă, mândrindu-se cu el vecinelor atunci când sparg seminţe pe banca din faţa blocului. Aşadar, domnul va pu
