Romulus Gicu Noapteş, pădurarul de 43 de ani care s-a înecat sâmbătă seara în „Lacul Mare” din Vintileasca, a fost condus, ieri, pe ultimul drum. Îndoliaţi, cu sufletele îndurerate şi cu ochii plini de lacrimi, zeci şi zeci de consăteni s-au adunat la casa părinţilor acestuia, acolo unde a fost depus sicriul cu trupul său, trecut atât de brusc în nefiinţă. Prăbuşită peste sicriu, desfigurată de durerea crâncenă de a-şi îngropa copilul, mama acestuia nu înceta să-l sărute, să-l mângâie, strige, să-l cheme... „De ce, Romică? De ce, băieţelul meu? Unde te duci tu acuma, băieţelul meu? Vorbeşte! Te rog vorbeşte cu noi! Nu pleca! Nu pleca!”, striga biata femeie, sfâşiată de cea mai crâncenă suferinţă ce poate exista pentru o mamă...

Jalea sa nesfârşită se răsucea precum cuţitu-n rană, până-n adâncul sufletelor tuturor celor prezenţi, smulgând lacrimi... Împietrit de durere, tatăl lui Romică nu-şi dezlipea privirea de pe chipul fiului său rugând, parcă, Cerul, ca din clipă-n clipă, să se trezească... Doi părinţi sfâşiaţi ce nu-şi vor găsi niciodată mângâiere, şi care au rămas să-şi trăiască apusul vieţii doar lângă fiica lor, şi ea prăbuşită peste trupul neînsufleţit al celui ce i-a fost frate...

Consăteni, reprezentanţi ai autorităţilor locale, colegi de muncă ai celui ce a fost Romulus Gicu Noapteş – pădurari la Ocolul Silvic Dumitreşti, prieteni, rude, cunoştinţe, indiferent că erau bărbaţi sau femei, nu încetau să plângă. Cu toţii l-au cunoscut, pentru toţi a avut Romică o vorbă bună, tuturor le-a întins o mână de ajutor atunci când au avut nevoie. Toţi l-au apreciat, l-au iubit, l-au respectat. Şi cu toţii au rămas încremeniţi la vestea că acesta... nu mai este! Că cel care era atât de bun înotător, de-a fost chiar poreclit „Rechinul”, s-a înecat în floarea vârstei, la 43 de ani, în lacul pe care de atâtea