Este cu adevărat o „captură” pe cinste… O captură care era de aşteptat a fi realizată pe sfârşitul de mandat al preşedintelui. Evident, pentru a-i asigura acestuia o ieşire glorioasă. De fapt, în toţi anii petrecuţi de Traian Băsescu la Cotroceni, Omar Hayssam a reprezentat o „rezervă” pentru momentele cheie ale mandatului. O „cutie a Pandorei” menită a fi deschisă pentru lovituri politice sub centură ori pentru clipa de glorificare în panteonul pasagerilor preşedinţi ai României post-decembriste…
De aceea, ne-am fi aşteptat ca „teroristul nr. 1 al României” să fie adus în ţară la prezidenţialele trecute. Ori să se dea capturat, dacă era nevoie plătindu-şi singur biletul de întoarcerea, în oricare dintre grele clipe ale celor două suspendări trecute. Sau în situaţia în care am fi asistat şi la cea de a treia suspendare a „Băselului”… Numai că ultimul cotoi care putea da o gheară peste imaginea Cotrocenilor s-a împotmolit sub audienţa şantajistă a propriei instituţii. Şi nu prea mai are cine să-l suspende pe Traian Băsescu. Dar nici risipirea foloasele din aducerea lui Omar Hazssan nu era potrivită. Aşa că, duşmanii politici de ieri şi-au dat mâna şi par a fi decis să împarte frăţeşte, „instituţional”, (h)omarul capturii post-decembriste.
De aceea, „capturarea” lui Omar Hayssam poate fi privită ca un exemplu pozitiv al felului în care funcţionază coabitarea. Căci, fără ajutorul premierului, teroristul berbecuţilor nu ar fi putut fi adus în ţară. Ceea ce pare un paradox, privindu-l pe Victor Ponta, nu ca premier, ci în calitatea lui de preşedinte al PSD, postură care ar fi trebuit să-l facă cât se poate de reticent faţă de aducerea în ţară a unei personaj cheie pentru social-democraţia de altădată.
Desigur, este posibil ca exact asta să fi dorit (şi) Victor Ponta. O curăţenie, graţie „dezvăluirilor” teroristului (inclusiv prin ceea ce n
