Mai mult ca sigur fără să vrea, experţii FMI, ducând la paroxism încercarea de a demonstra justeţea abordărilor prescrise României, au ajuns, în ultimul raport de ţară, să obţină exact efectul contrar: să pună în evidenţă tocmai eşecul acestor abordări, eşec rezultând din netemeinicia lor.

Dincolo de temele dragi FMI, mereu şi mereu flaşnetate – precum reuşita menţinerii sub control a deficitului bugetar şi nereuşita întârzierii aşa-ziselor reforme structurale (rezumate de fapt de FMI la o scoatere din joc a statului din economie), experţii instituţiei pun pe tapet ceea ce pare a fi, după părerea lor, cheia problemei: statul are încă o poziţie prea importantă în economie şi, să cităm, „prea mare raportat la situaţia din alte ţări est-europene”. Care sunt aceste poziţii? 10% în ocuparea forţei de muncă şi 7% în valoarea adăugată din economie (adică în PIB). Aoleo! Iată, potrivit FMI, cu ce statul român sperie Vestul! Cu nişte poziţii absolut derizorii în economia din România. Si pe care FMI le compară, nu întâmplător, cu poziţiile statului din Europa de Est şi nu cu cele din Occident, unde statul a păstrat poziţii puternice, chiar de control, în timp ce a vândut altora balivernele despre eficienţa scoaterii statului din joc, pentru a le răpi de fapt economia în lipsa oricărei apărări naţionale.

Si apoi, dacă demodatul, hulitul şi ineficientul stat a ajuns în economie la numai 7% din PIB, cum se face totuşi că trăim tot prost, precum atunci când statul era atot-stăpânitor?! Si cum se face că nu trăim fermecător în condiţiile în care minunatul, mult cântatul şi performantul sistem privat a ajuns să preia mult peste 90%?! Iar România a rămas subdezvoltată şi poziţia ei este tot codaşă în Europa?! Tot biata bucăţică reprezentată de stat, acum de numai 7%, să fie de vină pentru toate relele din economie?! Si cum dracu’ reducerea şi mai pronun