Săptămâna trecută au avut loc examenele de titularizare în învățământ și circa 8000 de profesori suplinitori au susținut acest test pentru a ocupa un loc titularizabil în sistemul de educație. Surprizele au fost de proporții dat fiind faptul că notele obținute au fost extrem de mici iar candidații profesori i-au concurat pe elevi în materia perlelor. Acest examen demonstrează cel puțin două aspecte fundamentale: un prim aspect este cel al slabei pregătiri pe care cadrele didactice o arată cu ocazia fiecărei evaluări și un al doilea aspect este cel al lipsei de interes din partea instituțiilor și a sistemului politic în ceea ce privește educația societății dar și drumul pe care se îndreaptă sistemul de învățământ românesc. Calitatea slabă a educației se datorează subfinanțării sistemului de educație și constatei migrații a dascălilor și a oamenilor competenți. Competențele dobândite prin înalta calificare a unor profesori nu sunt răsplătite și motivate de către sistem iar în cazul acesta profesioniștii aleg să migreze către zone din economie mai bine remunerate. În acest mod s-a ajuns la o calitate extrem de scăzută a învățământului din România datorită faptului că în sistem există oameni slab pregătiți pentru simplul motiv că acești oameni nu au unde să se integreze profesional datporită slabei pregătiri. În tot acest timp societatea consideră profesorii ca niște bieți slujbași care-și duc viața de pe o zi pe alta. Atunci când privim spre statele europene și către sistemele lor de educație trebuie să ne aducem aminte că salariile profesorilor din Occident sunt de treizeci de ori mai mari decât ale confraților lor români. În aceste condiții cum poate sistemul instituțional românesc să motiveze cei mai buni profesioniști să rămână în sistemul de educație și să facă performanță? Ce anume ar motiva tinerii să se îndrepte către o carieră didactică și să creeze spiritul ac