Surprinzătoare rămâne vizita făcută în mai 1944 de însuşi vicepreşedintele american Henry Wallace (1888-1965) în URSS. Şi nici măcar în orice locşor liber şi bine lustruit din măreaţa Uniune Sovietică, precum era cazul oamenilor de cultură simpatizanţi sau de-a drepul comunişti declaraţi din perioada interbelică, ci chiar într-unul dintre centrele nervoase ale sistemului represiv stalinist: Kolîma. Cine ar fi crezut că sistemul propagandistic sovietic va risca la un asemenea nivel? Însă atunci când totul era aranjat cum se cuvine, împrejurările mai mult decât favorabile (alianţa strânsă dintre SUA şi URSS), iar înaltul oaspete convins încă dinainte de a pune piciorul pe solul îngheţat al tundrei artice, rezultatele nu puteau fi decât spectaculoase.
Henry Wallace a fost cel de al 33-lea vicepreşedinte al Statelor Unite într-o perioadă tensionată şi importantă din istoria Americii, între ani 1941-’45 fiind promovat de Roosevelt din postura de secretar de stat pentru Agricultură, domeniu în care susţinuse politicile New Deal. Având în vedere poziţia secundară pe care o deţine un vicepreşedinte american, mai ales când face parte din echipa unui preşedinte puternic, nici Wallace nu a fost remarcat sau ţinut minte, chiar dacă împrejurările erau cu adevărat istorice. A rămas o urmă strict legată de istoria Gulagului şi a vastei materii a pelerinajului ideologic în tărâmul promis, Uniunea Sovietică, şi anume vizita aranjată pe care a făcut-o vicepreşedintele american nu oriunde, ci tocmai în Siberia Orientală, la Kolîma, una dintre cele mai cumplite zone de concentrare a lagărelor staliniste.
După ce l-a văzut la Moscova pe Molotov, Henry Wallace şi-a început, în mai 1944, turneul de 25 de zile. Venind din Alaska, având în vedere dificultăţile de acces dinspre sud (deţinuţii sclavi erau înghesuiţi în portul Vladivostok în vapoare care navi
