Un joc cu miză e un joc cu miză! Mizele mari nu atrag, de regulă, decît profesioniştii. Cele cu miză mică, însă, sunt privite ca un mijloc benign de distracţie. Cineva pierde, cineva cîştigă, dar, cum norocul este schimbător, nimeni nu ajunge din atîta lucru, nici bogat, nici lefter; cîteva ruble se schimbă din buzunarul unuia, în al celuilalt. De ce ruble şi nu dolari, euro sau mai ştiu eu cea altă monedă cu circulaţie internaţională? Pentru că cel care ne-a lăsat analiza spectaculoasă a temei a fost Gogol, într-o bijuterie teatrală, intitulată "Cartoforii". Cînd profesioniştii intră în joc, miza mică devine cu totul altceva! Nada de care se lasă prinşi "visătorii", cei care-şi iau cu uşurinţă dorinţele drept realitate. "Ei, ce mare lucru poate să se întîmple? Joc şi eu cîteva ruble, acolo; ne mai distrăm, mai trece timpul!". Patima, însă, şi mai ales arta trişorilor de meserie pot transforma totul într-un dezastru pentru naivul începător, ori încă şi mai rău pentru naivul "cunoscător". Labirintul creat de jocul dintre aparenţe şi realitate, de capacitatea "profesioniştilor" de a manipula, nu atît cu cărţile, cît mintea şi dorinţele celui destinat să le fie victimă, este pur şi simplu fascinant! Merită să-l parcurgeţi măcar o dată (nu ca jucători, desigur!), ci ca spectatori ai teatrului gogolian. Veţi avea revelaţia întelegerii în profunzime a surselor umane şi psihologice ale crizei economice globale în care ne bălăcim, după cum veţi înţelege că maşinăria înşelătoriei nu funcţionează niciodată fără combustibil, iar acesta este întotdeauna furnizat de naivitatea şi de încrederea noastră, a celor care plătim oalele sparte! Toate acestea mi-au venit în minte încercînd să înţeleg ultimul "joc" lansat pe piaţa politică a României, "Reîntoarcerea lui Hayssam". Întrebarea cheie rămîne, desigur: care este miza?

Primele reacţii, la cald, păreau să indice un joc al "p