În trecut, copiii familiilor regale britanice, care erau crescuţi aproape în exclusivitate de guvernante, nu se întâlneau niciodată cu oameni simpli şi ăşi petreceau timpul studiind istorie, latină sau greacă. Recent, părinţii regali au încercat să îşi facă odraslele să se simtă mai „normale“, permitându-le să intre în contact cu persoane ale căror vieţi sunt mai puţin fericite.

Tânăra prinţesă Victoria „călărea cu iscusinţă, cânta bine şi era o dansatoare entuziastă“, notează „The Atlantic“. Ea a studiat greaca şi latina de acasă şi, ocazional, lua cursuri de dans de la o balerină recunoscută la nivel mondial. În acelaşi timp, ea a fost izolată în mod deliberat de orice influenţă exterioară, cei mai apropiaţi prieteni fiind păpuşile şi sora ei vitregă.

Prinţesa Victoria şi-a descris copilăria ca fiind una „mai degrabă melancolică.“ Ca adult, aceasta a devenit mai severă, numindu-şi proprii copii „urâţi“ şi „cu faţă de broască“.

Fiul reginei Victoria şi al prinţului Albert, Edward al VII-lea, nu socializa decât în cazul unor întâlniri „rigide“ cu odraslele aristocraţilor, unde băieţii beau ceai, iar prinţul Albert stătea cu ei la masă.

În familiile regale nu era neobişnuit ca relaţia tată-fiu să fie una rece. Regele George al V-lea a spus, odată, că a avut grijă ca predecesorilor lui să le fie teamă de el.

Primele schimbări de atitudine cu privire la educaţia copiilor au început pe vremea tinerei Elisabeta a doua, care a avut o copilărie relativ normală şi a locuit într-o casă deloc extravagantă în Londra.

Arriane Chernock, profesoară de istorie la Boston University, a pus acest lucru pe seama faptului că nu a fost crescută ca să devină regină, succesându-l pe unchiul ei, Edward al VIII-lea, care a abdicat de la tron când Elisabeta avea 10 ani.

Deşi educată acasă, Elisabeta a doua a urmat un curs, pe nume Girl Guides, în urma