Strategia economică aplicată de Viktor Orbán în cel de-al doilea mandat de premier al Ungariei a fost criticată şi a cauzat o ruptură încă iremediată cu Bruxelles-ul. Ea a reuşit însă să aducă statul dintr-o criză profundă la rezultate încurajatoare.

În 2010, la câteva luni după ce a preluat din nou puterea, premierul maghiar Viktor Orbán dădea Fondul Monetar Internaţional afară din Ungaria cu mare scandal, după ce în 2008 statul evitase doar cu ajutorul unui împrumut de urgenţă intrarea în incapacitate de plată. Un an mai târziu, acelaşi premier chema înapoi reprezentanţii instituţiei internaţionale şi cerea un nou împrumut, decizie ce i-a atras porecla de „Pinnochio” în presa internaţională. Nici de această dată, Executivul condus de el şi reprezentanţii Fondului n-au ajuns la o înţelegere.

Strategia economică propusă şi pusă deja încă de atunci în aplicare de Orbán era de neconceput pentru Fond şi pentru UE: suprataxarea băncilor şi a companiilor din telecom, naţionalizarea fondurilor private facultative de pensii (Pilonul II) şi plafonarea salariilor din sectorul public, inclusiv pe cele din instituţii precum banca centrală.

Bancherii au ameninţat că vor închide operaţiunile din Ungaria, companiile de telecomunicaţii au trimis scrisori deschise Bruxelles-ului, care a demarat chiar o procedură de infringement.

Orbán dă FMI afară din ţară a doua oară

Premierul a mers însă înainte cu planurile sale, iar Ungaria are acum unul dintre cele mai mici deficite bugetare din UE, de numai 1,9% din Produsul Intern Brut (PIB). Comparativ, deficitul bugetar al Bulgariei se ridică la 0,8% din PIB.

Totodată, Ungaria se numără printre puţinele ţări comunitare care se pot lăuda cu micşorarea datoriei publice în 2012, care a scăzut cu 0,7 puncte procentuale, ajungând la finalul anului trecut la 79,2% din PIB,