Unde: În București, pe strada Traian, la numărul 238, între Calea Moșilor și Foișorul de Foc. E mai aproape decît Grecia și mult mai ieftin, over all, dar e drept că-i lipsește ceva esențial: Marea Egee și mirosul inconfundabil (și din ce în ce mai inaccesibil) de vacanță în străinătate.
Ce anume: Bucătărie grecească. Bine de tot! E o terasă cu specific de tavernă (nimic pretențios, așadar, dar cine sîntem noi să facem pe snobii?), axată pe preparate din pește și fructe de mare. Una peste alta, există tzatziky, dar, personal, prefer oricînd un platou de caracatiță, creveți și calamar, cu garnitură de orez. Care nu-i ieftin (68 de lei), dar e satisfăcător pentru două persoane care știu ce mănîncă și nu agreează genul “Să ve fac un platouaș cu cinșpe mici și patru cefe de porc?”.
Cine: Patron e Bogdan Marin, Bodo de la Proconsul, cum îl știe tot consumatorul. Și nu doar patron: în ziua în care am ancorat aici, preț de vreo patru ore și un număr comparabil de litri de vin, icrele fuseseră preparate de patron. Altminteri, e de remarcat asociatul: chef Costel Dumitru, fost la Mesogios. Iar asta înseamnă, în primul rînd, o anumită rețetă de creveți. Cu usturoi. Și, sper că veți sesiza, cu ceva în plus.
Cît: Ca să nu exagerez cu vinul, între 50 și 100 de lei per meniu. Aproape studențesc, dacă mă gîndesc la oferta bucureșteană în domeniul pescăresc.
Muzica: Paradoxal, dată fiind meseria de bază a lui Bodo, nu prea există. Ceea ce este, realmente, o binecuvîntare, întrucît în București se practică sistemul de lucru bazat pe potol și muzică dată tare. Iar la întrebarea “Nu vă supărați, vi se pare că dansează cineva?”, chelnerițele răspund în general cu promptitudine, menționînd că nu pot micșora volumul din boxe pentru că așa vrea patronul. Ce vrei, mă, niște țărani.
WC: N-am avut plăcerea, dar presupun că e OK. Dacă chiar insistați, data v
