Se spune că la fotbal şi la agricultură se pricepe toată lumea. Mai nou, şi la politică… Dar, deşi sunt atâtea şi atâtea domenii în care excelăm şi putem să ne mândrim cu ele, preferăm fie să le ignorăm, fie să le tratăm superficial.
Una dintre performanţele acestei perioade – o performanţă mondială – a fost tratată superficial de presă. Este vorba de prima expediţie românească în totalitate care a escaladat cel mai periculos vârf din lume, Nanga Parbat (8125 m), denumit şi Muntele ucigaş. Performanţa este întărită de faptul că escaladarea a fost făcută pe versantul dificil al muntelui, care are cel mai mare urcuş abrupt din lume, 4.600 de metri, practic un perete foarte greu de escaladat. În plus, şi pentru noi arădenii este un motiv de mândrie deoarece doi dintre membrii expediţiei sunt arădeni – Zsolt Török şi Aurel Sălăşan. Până la această performanţă, nicio expediţie formată în totalitate de români, n-a mai reuşit o asemenea escaladare, doar unul – Mihai Cioroianu – reuşind această performanţă, dar într-o echipă internaţională, acum 16 ani.
Am dorit să subliniez recordul celor patru alpinişti tocmai pentru a arăta că există oameni care au pasiuni, excelează, iar societatea nu se apleacă suficient de mult asupra acestor performanţe. Tot aşa avem olimpici care uimesc lumea, karateka de nivel mondial, spre exemplu, şi multe alte performanţe care nu sunt suficient de mult mediatizate.
Îmi place fotbalul, poate cel mai mult dintre toate sporturile, dar respect celelalte sporturi, mai ales cele care sfidează uneori însăşi natura. Aşa este alpinismul, sport despre care se scrie destul de puţin. Păstrând paralela cu fotbalul, performanţa mondială a celor patru alpinişti poate fi comparată cu o semifinală de Campionat Mondial sau de câştigarea unei cupe europene. Gândiţi-vă cât spaţiu ar aloca ziarele de specialitate unei asemenea performanţe fotba
