Revoluţiile Estului  european au anihilat nu comunismul, nici în calitate de sistem şi nici în calitate de ideologie de mase; lucrurile acestea s-au produs progresiv, foarte lent şi în cele din urmă, ne putem pune  întrebarea dacă acel principiu, sau acea lege a convergenţei sistemelor, intrată în discuţia internaţională cam cu două decenii înainte de acel, fabulos, totuşi, 1989, nu ajunge să se transpună acum în realitate – o realitate distorsionată fără legătură cu o autentică fuziune de principii, ci, în fapt , în calitate de manifestare a falsităţii şi minciunii directe, fără echivoc.

În mult comentatul altădată, roman ,,1984’’ astăzi aproape cu totul uitat , se descrie o inversare completă a sensului cuvintelor, termenilor politici şi chiar a conceptelor existenţei intime. Ne amintim că ministerul însărcinat cu opresiunea cea mai severă se numea, în ficţiunea lui George Orwell, ,, Ministerul iubirii’’; instituţia creată spre a organiza o propagandă falsă până la halucinaţie era denumită ,, Ministerul adevărului’’ şi aşa mai departe. În ,, Brave New World Revisited’’, Aldous Huxley revendica, pentru sine, o mai mare capacitate de anticipare a viitorului totalitar în volumul său de critică a comunismului, publicat în 1932, ,,Brave New World ’’ în care nu se implică drept metodă de control a omului represiunea violentă până la teroare, ci o modificare, conducând până la biologic, a naturii umane, să spunem , de exemplu, o formare a ,, omului nou’’, subordonat integral unei voinţe unice.

Comparaţia dictaturilor cu democraţia falsificată este complicată, dificilă, aceasta întrucât nu este deloc uşor de identificat adevărul parţial în masa minciunilor patente, ca şansă, de fapt a acestora. Citez aşa cum am mai făcut şi în alte eseuri ale acestei serii pe Napoleon Bonaparte: ,, istoria constă într-o serie de minciuni general acceptate’’; ori, p