Recenta înfruntare dintre preşedinte şi premier, pe tema CFR Marfă, e atât de cusută cu aţă albă, încât eu, cetăţeanul care va plăti toate oalele sparte, mă cutremur. Caraghios e că toată lumea are dreptate. Preşedintele, că nu vrea această vânzare. Nici eu n-o vreau. Guvernul, că vrea să scape de o pagubă.

Exact ca în cazul TAROM, un management de rahat cu buzunarele doldora a transformat un domeniu strategic într-o ruină. Dacă nu ştiaţi, domeniile strategice tocmai de aia-s strategice: storc bani din piatră seacă şi impun un monopol.

În cazul Hidroelectrica, mina de aur s-a transformat într-o gaură neagră. Oltchim e alta. Nu are rost să repet ce spun de mulţi ani, că managerii neprinşi sunt negustori cinstiţi. Furtul, incompetenţa şi căpuşarea acestor industrii au indus în public ideea că ele nu funcţionează din principiu. Şi că, pentru a stârpi răul, trebuie să vindem. Oricui, ca să ne luăm de-o grijă.

Grav, în ce spune şi susţine preşedintele, e faptul că ştia despre "investitorii strategici neaoşi" mai multe decât ştim noi. Într-o ţară normală, trebuia să ştie şi Guvernul. Datele de care dispune nu au voie să fie armă politică – ele pun în pericol toată ţara, nu un flecuşteţ de partid. Greu am aflat şi noi, ziariştii, dedesubturile acestei afaceri. Depouri private, servicii oneroase, contracte exclusive – toate puse în joc de manageri pentru a slăbi obiectivul privatizării. Şi ieftinirea lui. Preşedintele ştie că această afacere păguboasă va fi pusă, politic, în cârca premierului. Aşa că îl joacă liniştit în foi de varză. (Premierul e varză.)

Când va veni cu toate informaţiile – le are din cea bine informată sursă –, scandalul va fi atât de mare, încât va mătura zece premieri, nu unul. Şi mai uimitor e răspunsul guvernanţilor. Pas cu pas, ei ridică adversarului mingea la fileu. Relu Fenechiu n-a beneficiat vreodată de aura de binefă